Onorata instanta… Vaccin

O citatie la Tribunal mi se parea o chestie banala, mai ales ca a venit pentru calitatea mea de martor la un furtisag. Ca un cetatean responsabil si cu respect fata de sfintele puteri ale statului m-am prezentat la ora si locul indicate, gindindu-ma ca in vreo doua ore o sa scap. S-a intimplat ieri dimineata, la opt si jumatate. Nu mai vazusem de mult tribunalul, din vremea in care am avut alte aventuri, de presa, pe acolo. Bun… La intrare ma asteapta detectorul de metale si jandarmul. Prima codita… Un om al legii ne sopteste, noua celor de la rind: Faceti loc sa treaca domnii avocati si alte categorii profesionale… Am inteles atunci, pe loc, ca noi, ceilalti, care asteptam constiinciosi eram, la portile Justitiei, din alta… categorie, evident inferioara, poate chiar a priori suspecta… Bun… Dupa controlul anti-metale patrund si gasesc sala, gasesc cauza pe lista, undeva la numarul 23, adica spre coada listei… Asa stind treaba, intreb, prevazator, un avocat care tocmai iesea din sala, cam cit va dura, si daca eu, ca martor voi putea pleca, la o adica, la treburile mele in caz ca-mi voi pierde rabdarea. Imi spune ca… depinde, si ca daca plec or sa trimita, data viitoare, duba dupa mine si ca m-as putea alege si cu o amenda de vreo 2000 de lei. Bun… Patrund, tiptil, in sala… Ochesc un loc si ma asez. Cum puscariasii si drepturile lor au prioritate, asist, oarecum curios, la audierea lor. Din tarcul inconjurat de jandarmi ajung la mine frinturi de propozitii rostite obraznic. Au experienta la microfon, bag de seama. Inteleg ca respectivilor nu le prieste ceva la regimul detentiei, de-aia au ajuns aici. Unii intrasera in greva foamei, altii aveau probleme cu vizita intima, altii cu niste batai… In orice caz am inteles ca n-au probleme cu televizorul si cu perna lor… No stress… Si trec asa vreo doua, trei ore… Noi, cei din categoria… martorilor aflati in timpul programului, invoiti de la jobul care nu conteaza in agenda Dreptatii, asteptam mai departe… Urmeaza o delapidare, niste inselaciuni… Vad cum vine treaba cu chichitele procedurale si cum toate se amina pentru termene viitoare… Imi incolteste-n gind soarta unei aminari si-n povestea mea… Nu, inca o data nu ma mai prind astia pe aici…, imi zic, chiar daca aflu ca unora instanta le-ar deconta al doilea drum pina la Tribunal… Inghesuiala devine deranjanta iar mirosurile sunt din ce in ce mai… colorate, cu nuante de grajd si pubela, sufocante. Asistenta tuseste-n cor, altii, pina in fata, casca, caaaascaaa luuung… Asa ca ies din sala, am chef de o tigara… Insa rezist tentatiei la gindul detectorului de… fise. Si ma invirt pe holuri in timp ce vad cum toata asistenta iese din sala. Inteleg ca a venit rindul judecatii minorilor. Exercitiu… nepublic. Probabil si fiindca era vorba si de un viol, ceva… acolo… Ma gindesc, zimbind, la bancurile cu reconstituirea… violurilor. Si mai trec vreo doua ore… Bun… Timp suficient in care sa admir… fauna. Si coafurile si toaletele si gadgeturile junelor si junilor avocati insotite de atitudini superioare, emancipate, pe masura. Intre timp constat ca prezidiul a obosit si iese un sfert de ora in pauza de masa… Un sfert de ora trece repede, imi zic, aminindu-mi din nou gindul tigarii. Si asa este… si intru in sala cu restul celor chemati… Ne ridicam in picioare, asemeni unei clase de elevi, salutam, inteleg in semn de respect onorata instanta, completul, Justitia… Solemnitate, bag de seama… Mai sunt vreo trei cauze si scap in sfirsit, imi zic, minat de o paradoxala si de moment buna-dispozitie. Mda… aud acum despre niste portbagaje de Dacii sparte, despre niste beciuri vandalizate si despre niste borcane de muraturi controlate, despre un instalator care a fugit cu banii locatarilor, fara chitanta, etc… Totul mai dureaza vreo doua ore!… Acum regret ca nu am avut un carnetel sa notez perlele pe care le-am auzit… Incep sa-i inteleg pe spectatorii profesionisti ai sedintelor de judecata. Din nou toata lumea casca, parfumurile ne inconjoara disonant cu acele toalete, unghii lungi, farduri si bijuterii de… seara. Bun… Buna-mi dispozitie paleste. Si plictiseala… In sfirsit, imi aud strigat numele. Ma ridic pentru a-mi semnala prezenta si sunt invitat afara… Aha, inainte trebuie sa vorbeasca hotul, inteleg. Dar nu pricep de ce nu ar trebui sa aud si eu ce are de zis inculpatul despre infractiunea la care am asistat. In fine… Mai stau pe holuri vreo zece minute si imi aud din nou numele strigat, la difuzor. Intru in sala in care constat ca nu prea mai e nimeni acum. Imi las buletinul si jur pe Biblie la dictarea presedintelui de sedinta ca nu am de gind sa mint… Aflu ca as fi, din nou, pasibil de pedeapsa, de puscarie. Apoi povestesc, cu frica de Dumnezeu si de Justitie ce imi aduc aminte dupa aproape un an de zile… Avocata invinuitului ma tintuieste cu o intrebare: Unde erati exact cind… Sunteti sigur ca X avea de gind sa fure sau dimpotriva sa… Tonul, atitudinea ma fac sa ma simt eu ca un infractor in vreme ce victima imprejurarii este recidivistul… cuminte din fundul salii… Sunt aproape convins ca acesta a fost abordat cu duhul blindetii… In sfirsit, spun ce am de spus, bag de seama insa ca fara tupeul si carisma colegilor mei de judecata de dimineata… Nu stiu cit de convingator oi fi fost… Bun… Cauzei i se da un nou termen… la care, slava Domnului (!) nu va mai trebui, din fericire, sa particip, dat fiind ca m-am achitat de obligatia-mi de cetatean responsabil… S-a facut ora doua… Acum trebuie sa fug sa-mi fac jobul… Dupa o zi de Justitie romaneasca mie nu mi-se deconteaza nimic… No stress… P.S.: Miine ma duc sa ma vaccinez… Ascult Elvis. Elvis traieste! Si ma las de fumat! 45.655651 25.610800 Share this: Facebook Twitter Tumblr Pinterest Mai mult StumbleUpon Reddit Digg LinkedIn Email Print Like this: Like Be the first to like this post.