Sunetul istoriei

Astazi incepe Olimpiada. Si, impreuna cu ea, incepe mai mult decat o competitie sportiva. Incepe un duel pentru progres. Incepe o lupta pentru libertate. Si o inclestare a mentalitatilor. Beijingul este cea mai contestata locatie in care s-au organizat vreodata Jocurile Olimpice. The Economist si-a fixat tirul inca din urma cu 7 ani. Si a tras in mod nemilos. Pentru ce? Pentru faptul ca tara numita China este una aflata inca puternic(orice s-ar spune) sub bocancul comunisto-securist. Pentru ca abia mai poti respira aici. Pentru ca sub frumoasa poza de putere economica mondiala China ascunde lucruri sfasietoare. Pentru ca bloggerii chinezi sunt nevoiti sa lupte atat cu traditionalii aruncatori de pietre care se baga in seama pe internet, cat si cu lama ascutita a Securitatii asiatice. Existe programe specializate de cenzura a colegilor nostri din China! Si, exista si oameni destepti care s-au gandit sa scrie in fisier pe verticala si sa devina astfel imuni cenzurii! Romania are o delegatie formata din numai 102 sportivi. De fapt, am fost 104 de toti. Dar 2 atlete au intrat deja pe lista rusinii dopingului international. Ei au reusit sa se califice. Cei mai putini din ultimii 40 ani de prezenta romaneasca la competitia la care arde Flacara Olimpica. Lumea e pesimista. Intre 7 si 10 medalii vom obtine spune Cristian Topescu. Acum 4 ani am obtinut 19. Spre exemplu, la competitia care debuteaza astazi, China are calificati peste 400 sportivi! Ce sanse avem in aceste conditii? Avem. Avem o echipa de handbal feminin frumoasa(sa ma ierte sotii si prietenii jucatoarelor ). Avem un lot de gimnastica feminina ce va da piept cu imposibilul. Adica fetele vor lupta impotriva SUA, Chinei si a Rusiei. Sandra Izbasa e marea noastra speranta aici. O avem pe Nicoleta Grasu la aruncarea greutatii. Il avem pe Marian Oprea la saritura in lungime. Ii avem pe baietii de la box care vor sa o apuce pe urmele lui Leonard Doroftei. Avem canotajul. Avem un baiat si la tir(focsaneanul meu, Alin Moldoveanu pe care in urma cu cativa ani l-am cunoscut intr-un studio radio si cu care astazi ma mandresc - a ajuns in varful lumii). Si o avem pe Alina Dumitru la judo. Ea intra chiar prima, adica astazi, in focurile luptei. Sportivii nostri nu au datoria de a lupta pentru noi, cei de acasa, asa cum tot sustinea regimul comunist inainte de 89'. Au sansa de a ramane in istorie pentru totdeauna. Au sansa de a castiga bani si glorie. Au oportunitatea de a se implini pe plan profesional. Cu toate acestea, ei mai lupta pentru ceva. Lupta pentru destinul crud al Mariei Cioncan. Fata de la tara care a castigat cu sudoare si durere o medalie olimpica acum 4 ani. Si care anul trecut si-a gasit sfarsitul intr-un groaznic accident de masina. Lupta pentru boala necrutatoare ce l-a rapus de curand pe cel mai semet si curajos barbat al sportului romanesc: Nicolae Linca. Primul si pana acum singurul medaliat cu aur olimpic al Romaniei la box. Lupta pentru medalia care i-a fost furata Andreei Raducan cu 8 ani in urma. Lupta pentru Mirela Lavric. Fata care da astazi ture stadionului din Vaslui in loc sa fie la Olimpiada. In cursa decisiva de calificare i-a lipsit un mic timp. O secunda impartita in 15! Si lupta pentru copilul din ei. Cel care mereu a visat sa fie mai bun decat toti ceilalti. Va tinem pumnii stransi! Tuturor! Si inca ceva. Cu dedicatie pentru Marius Tuca si altii ca el. Un citat dintr-un articol al unuia dintre cei mai apreciati ziaristi romani, Catalin Tolontan: Regimul are un numar nedeclarat de specialisti care sterg postarile pe subiecte fierbinti. Cu toate acestea, internetul este singurul domeniu unde cenzura gafaie. China are peste 35 milioane de bloggeri care evita ororile sistemului. Acest articol a fost publicat pe august 8, 2008 at 12:01 am si e postata la Special. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, or trackback from your own site.