Va provoc!

 Buna ziua, ce mai faceti? Bine ati venit pe la mine. Pana acum 2-3 ani, nu citeam nici eu cu voce tare. Daca as avea o memorie buna, poate mi-as aminti ca nici nu concepeam aceasta idee, posibil s-o fi luat  si eu in deradere. Sa lamurim, numai de dragul cuvintelor scrise, cum de am ajuns sa le sonorizez cu incantarea de acum. Il citeam pe Nichita Stanescu (am mai spus-o) si simteam ca nu “cad” bine pe rima, ca-mi scapa intreg sensul, intreg lirismul unui vers, doar pentru ca nu-l citeam cum fusese, delicios de jucaus si inteligent, scris. Suparata pe mine, atunci cred ca am deschis pentru prima oara gura, din respect pentru autor si pentru poezie, pentru opera, pe de o parte, si pentru inteligenta mea, pe de alta. Am descoperit razand, si cu duiosie, muzicalitatea, haiosenia, poate, sau profunzimea acelor versuri. Am continuat cu Gellu Naum, il ador! Cu Orbitor-ul lui Cartarescu. A devenit jocul meu preferat sa vocalizez bine dintru inceput cuvinte noi, adeseori foarte complicate, neseparate intre ele prin niciun semn de punctuatie. Sunt raraita, iar cuvintele care contin in ele cate 2-3 r-uri, imi dau cel mai mult de furca, iar asta ma amuza, ma binedispune sa le dovedesc. Sunt z-uri si j-uri intr-un acelasi cuvant, rostirea lor nu e intotdeauna facila, cum se intampla in cazul lecturii intim e, “tacute”. Sunt fragmentele acelea lungi, care cuprind citate, sunt traduceri mai pretioase decat scriitura originala, ce incantare!, sunt domenii, idei si termeni cu care mintea mea nu s-a intersectat inca. Numele si cuvintele in limba latina sau cele arabe, unguresti, scandinave, s.a., imi place la nebunie sa intuiesc cum se pronunta corect. Este graba entuziasta de a citi totul deodata, nu doar fraza, nu doar capitolul, nu doar cartea, ci toate cartile pe care le ai, si pe cele pe care stii ca le vei avea. Bun. Am explicat, probabil pentru ultima data, determinarile mele de a citi cu voce tare. (Scuze, s-a dedus din text ca n-am fost niciodata, dar niciodata, tentata sa citesc astfel, genurile literare precum policier, thriller, romance, science fiction? Daca nu, confirm prin aceasta paranteza.) Acum, va provoc sa va bucurati si voi de jocul meu preferat: lectura cu voce tare. Rostiti urmatoarele: - criterii autoritative pentru rationamente viitoare - sistem prepozitional de morala - legalismul romano-catolicismului medieval, moralismul puritan al altor curente occidentale si relativismul moralei situationiste moderne - “De vrei sa stii daca grecii au inteles ca Binele suprafiintial si anonim transcede intelegerea, stiinta si orice alta realizare, citeste lucrarile pitagoreilor- Pantaenetos, Brotinos, Philolaos, Charmidas, si Philoxenos- care sunt dedicate acestui subiect; acolo vei gasi expresii identice cu cele pe care le intrebuinteaza marele Dionisie in a sa Teologie mistica… Si Platon a inteles transcendenta Dumnezeiasca.” In incheiere, va asigur ca inca ma mai balbai cateodata (mai ales sub influenta cofeinei) si ca nu sunt nici eu cititorul cu voce tare ideal. As vrea insa sa ajut intr-o zi cuiva caruia i-a slabit sau chiar si-a pierdut vederea, cu o lectura a cartilor sau ziarelor/ revistelor sale preferate. Am convingerea ca n-as dezamagi. Daca Dumnezeu va randui… (foto: Lucian Marginean)