Cum pierdem

Cuvintele care nu se spun si gesturile care nu se fac la timpul lor se pierd. Ce nu se face la timpul lui, nu se mai face apoi. Eu nu cred in “mai tarziu”. Un lucru ce nu s-a facut de prima data cand era cel mai mult probabil sa se intample, cu farmecul dat de prima data, s-a pierdut. E pacat ca lasam lucrurile sa se piarda. Ca nu facem cuvintele sa fie auzite. Ca irosim sanse. Ca pierdem timpul. Si nu asta e cel mai rau din toate astea. Cel mai rau e ca pierzi persoana. Ca iti dai seama de asta dupa….Ca apreciezi cand nu mai e…. Cand nu o mai poti avea nicicum, nicicand. Niciodata! E ca in economie, daca ai pierdut trenul la un schimb bun nu mai ai ce face. Cel mult te poti uita pe online la curs bnr arhiva.

Iti pare rau…. Nu mai ai ce sa faci! O sa ramai cu gandurile. Si cu intrebarile. “Ce-ar fi fost daca ?”  “Oare cum ar fi fost?” Sunt doar niste intrebari. La care stii ca nu vei avea un raspuns niciodata. Poti doar sa te amagesti spunandu-ti tie ca oricum nu ar fi mers. Ca ceva n-ar fi iesit bine. Ca nu era persoana potrivita. Asta doar ca sa-ti protejezi psihicul. Dar sufletul ? Ce faci cu sufletul tau  ? Te consolezi cu faptul ca timpul trece si le va fura sentimentelor intensitatea. Nu o sa te mai doara asa. Peste ani nici nu-ti vei mai aminti ….. Oare ? Oare n-ai sa traiesti toata viata cu asta ?

Eh….totul trece! Chiar si viata! Suntem atat de mici si de insignifianti incat ar trebui sa nu ne doara lucrurile care ni se intampla….in vizita noastra prin viata asta! Suntem doar niste musafiri al caror timp si ora de vizita va expira candva!

Totul trece!